Speta: Facturi si bonuri fiscale care nu sunt aferente activitatii

In randurile de mai jos se va stabili modul in care se trateaza de catre o societate facturile si bonurile care nu sunt aferente activitatii.

Din punct de vedere fiscal aceste cheltuieli influenteaza modul de calcul al impozitului pe profit.
Conform Codului Fiscal (art. 19 alin. 1 si art. 21 alin 1) sunt admise la deducere doar cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri. Astfel, in functie de natura lor, cheltuielile care nu sunt efectuate in scopul desfasurarii activitatii nu sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

Exceptie fac cheltuielile specificate la art. 21 alin (3) care sunt deductibile limitat, cum sunt – de exemplu – cheltuielile de protocol (in limita a 2% aplicata asupra bazei de calcul specificata la lit. a), alin. (3) art. 21). Astfel, va trebui sa delimitati aceste cheltuieli dupa natura lor (tip de cheltuiala) si sa le inregistrati in contabilitate distinct prin crearea de analitice distincte (de exemplu: 623.analitic protocol; 611. Nedeductibile, 6588, etc).

Totodata, trebuie sa aveti in vedere si prevederile art. 21, alin. (4) lit. e) conform caruia nu sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile facute in favoarea actionarilor sau asociatilor, altele decat cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piata pentru aceste bunuri sau servicii. Sunt considerate cheltuieli facute in favoarea participantilor urmatoarele:

a) cheltuielile cu amortizarea, intretinerea si repararea mijloacelor de transport utilizate de catre participanti, in favoarea acestora;
b) bunurile, marfurile si serviciile acordate participantilor, precum si lucrarile executate in favoarea acestora;
c) cheltuielile cu chiria si intretinerea spatiilor puse la dispozitie acestora;
e) alte cheltuieli in favoarea acestora.

In cazul in care aceste cheltuieli sunt efectuate in favoarea actionarilor sau asociatilor, valoarea respectivelor cheltuieli este asimilata dividendelor, asupra lor calculandu-se si impozitul pe dividende.

Asupra acestui ultim aspect avem in vedere prevederile art. 7, pct. 12, lit. e) din Codul Fiscal conform caruia se considera dividend din punct de vedere fiscal si se supune aceluiasi regim fiscal ca veniturile din dividende suma platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate in favoarea unui participant la persoana juridica, daca plata este facuta de catre persoana juridica in folosul personal al acestuia.

TVA aferenta bunurilor sau serviciilor care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate in scopul operatiunilor sale taxabile nu este deductibila.(art. 145 si 146 din codul Fiscal).

Sursa: fiscalitatea.ro si portalcontabilitate.ro

Data aparitiei: 10 aprilie 2014