Speta: Contract de comodat

Avem ca exemplu o unitate scolara care a incheiat un contract de comodat pentru un autoturism care apartine unuia din angajati (administrator) si este utilizat pentru deplasari la diversele structuri din alte locatii si pentru deplasari locale (banci, achizitii etc). Decontarile pentru deplasari la locatii se fac in baza foii de parcurs insotite de ordin de deplasare si se deconteaza ca atare in baza unui consum normat (nu se mai solicita bon fiscal pentru benzina).

Pentru deplasari locale, in oras, vom stabili care ar fi cea mai buna forma de decontare deoarece foaia de parcurs nu este cea mai lucrativa si operativa in acest caz. Vom vedea daca se poate deconta 50% din bonul de benzina in baza contractului de comodat aditional la deplasarile catre locatii care se fac in baza foilor de parcurs si daca poate exista o alta varianta optima de decontare.

De asemenea, stabilim daca se pot deconta cheltuieli cu reparatiile si altele (mai putin asigurare) si, in cazul unui raspuns afirmativ, in ce limita si ce documente sunt necesare pentru justificare cheltuieli.

Potrivit art. 2.146 din Codul civil, imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp. La art. 2.151 din acelasi act normativ se arata ca comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul.

Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi instiintat in timp util.

Astfel, comodatarul va suporta, de la data preluarii autoturismului, cheltuielile necesare folosirii acestuia: combustibil, piese de schimb, alte consumabile, repararea defectiunilor aparute ca urmare a folosirii in conditii normale a bunului.

Potrivit prevederilor art.25 alin 3 lit.l) au deductibilitate limitata in cota de 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice, cu o masa totala maxima autorizata care sa nu depaseasca 3.500 kg si care sa nu aiba mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzand si scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului.
Potrivit prevederilor pct.16 din Normele metodologice de aplicare , justificarea utilizarii vehiculelor, in sensul acordarii deductibilitatii integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectueaza pe baza documentelor financiar-contabile si prin intocmirea foii de parcurs care trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii: categoria de vehicul utilizat, scopul si locul deplasarii, kilometrii parcursi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

In cadrul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate supuse limitarii fiscale se cuprind cheltuielile direct atribuibile unui vehicul, cum sunt: impozitele locale, asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, inspectiile tehnice periodice, rovinieta, chiriile, partea nedeductibila din taxa pe valoarea adaugata, dobanzile, comisioanele, diferentele de curs valutar inregistrate ca urmare a derularii altor contracte decat cele de leasing.

In sensul prevederilor art. 25 alin. (3) lit. l) din Codul fiscal, regulile de deducere, termenii si expresiile utilizate, conditiile in care vehiculele rutiere motorizate, supuse limitarii fiscale, sunt cele prevazute la pct. 68 din normele metodologice date in aplicarea art. 298 al titlului VII „Taxa pe valoarea adaugata” din Codul fiscal.

La pct.68 se arata ca prin cheltuieli legate de vehiculele aflate in proprietatea sau in folosinta persoanei impozabile se intelege orice cheltuieli direct atribuibile unui vehicul, cum sunt cheltuielile de reparatii, de intretinere, cheltuielile cu lubrifianti, cu piese de schimb, cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru functionarea vehiculului. Nu reprezinta cheltuieli legate de vehiculele aflate in proprietatea sau in folosinta persoanei impozabile orice cheltuieli care nu pot fi direct atribuibile pentru un anumit vehicul.
Utilizarea in scopul activitatii economice a unui vehicul cuprinde, fara a se limita la acestea: deplasari in tara sau in strainatate la clienti/furnizori, pentru prospectarea pietei, deplasari la locatii unde se afla puncte de lucru, la banca, la vama, la oficiile postale, la autoritatile fiscale, utilizarea vehiculului de catre personalul de conducere in exercitarea atributiilor de serviciu, deplasari pentru interventie, service, reparatii, utilizarea vehiculelor de test-drive de catre dealerii auto.

La alin (4) de la pct. 68 se precizeaza ca persoana impozabila care aplica deducerea limitata de 50% nu trebuie sa faca dovada utilizarii vehiculului in scopul activitatii economice sau pentru uz personal cu ajutorul foii de parcurs prevazute la alin. (2).

Asadar in situatia in care vehiculul nu este utilizat exclusiv pentru desfasurarea activitatii economice, se va deduce 50% din cheltuielile atribuibile vehiculului detinut in folosinta in baza documentelor care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achizitionate si a serviciilor respective ( facturi, note de intrare receptie ,daca este cazul si a altor documente financiar-contabile). Se considera ca un vehicul nu este utilizat exclusiv in scopul activitatii economice, in situatia in care, pe langa utilizarea in scopul activitatii economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o maniera continua si pentru uz personal.

Sursa: contabilul.ro

Data aparitiei: 26 februarie 2016