Speta: Servicii intracomunitare

Speta: Servicii intracomunitare

Gestionarea unor actiuni care privesc decontul de TVA si D 390 VIES vor fi ilustrate prin situatia unei firme romane care  presteaza servicii de marketing (promovare, sampling) pe teritoriul Romaniei, pentru reprezentanta din Romania a societatii A din Croatia (societatea A este inregistrata in scopuri deTVA in Croatia).

Facturile se emit catre societatea A – reprezentanta – cu codul de inregistrare in scopuri de TVA al societatii A din Croatia. Vom stabili daca operatiunea este neimpozabila in Romania din punct de vedere al TVA si se declara in formularul 390 VIES, precum si la ce randuri din decontul de TVA trebuie evidentiata.

Operatiunea prezentata de dvs. se incadreaza in categoria prestarilor intracomunitare de servicii pentru care se aplica regula generala de taxare de la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.  Aceste prevederi  din Codul fiscal sunt  armonizate cu prevederile art. 44 din Directiva CEE nr. 112/2006 modificata prin  Directiva CEE nr. 8  din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor.  In baza  prevederilor cuprinse in Directiva 8 a CEE din  12 februarie 2008, regula generala de taxare stabileste   ca  locul de taxare trebuie sa fie  „locul in care are loc consumul” serviciului respectiv.  Locul utilizarii serviciilor este in Croatia, acolo unde este sediul activitatii economice a beneficiarului.

Dovada faptului ca serviciul este prestat catre o persoana impozabila stabilita in Comunitate pentru activitatea sa economica care se desfasoara in afara teritoriului Romaniei rezulta chiar din urmatoarele informatii care se preiau din contractul economic incheiat intre ambele parti participante la tranzactie:

–    adresa sediului activitatii economice si  adresa sediului care primeste serviciile;
–    codul de inregistrare in scopuri de TVA emis de catre autoritatile fiscale din alt stat membru;
–    entitatea care plateste contravaloarea  serviciilor;
–    entitatea care  suporta costul acestora;
–    natura serviciilor, aspect  care permite identificarea  sediului pentru care este prestat serviciul. 

 
Dupa cum se poate constata, pentru aplicarea unui tratament fiscal corect,  nu este relevant  faptul ca serviciile sunt prestate efectiv in Romania, ci locul unde serviciile respective sunt utilizate.  De asemenea, nu este relevant nici faptul ca beneficiarul are o reprezentanta comerciala in Romania chiar daca facturile sunt emise pentru reprezentanta din Romania a firmei din Croatia. In acest context, este  recomandabil sa respectati urmatoarea ordine de prezentare a informatiilor in fiecare factura emisa: „beneficiar „….firma din Croatia” cod TVA…” ,  cu inscrierea mentiunii „reprezentanta comerciala din Romania …adresa…. „.

Astfel, se subliniaza in mod expres faptul  ca serviciul este prestat in beneficiul firmei din Croatia. In acest sens,  am  in vedere faptul ca reprezentanta comerciala a  unei  firme  straine, deschisa pe teritoriul Romaniei in baza prevederilor cuprinse in decretul-lege 122/1990,    nu are  dreptul de a efectua acte de comert in nume propriu. Altfel spus, o reprezentanta comerciala nu  poate fi considerata o  persoana impozabila d.p.d.v. al TVA  deoarece nu desfasoara activitati economice pe teritoriul Romaniei.
 
        Astfel, daca primeste un cod valid de TVA, serviciul este neimpozabil in Romania, dar impozabil in Croatia deoarece locul prestarii serviciului se considera a fi in Croatia, la sediul activitatii economice al beneficiarului.

Pentru aceste servicii neimpozabile in Romania,  prestatorul  din Romania are urmatoarele obligatii fiscale:
–    sa emita   factura in valuta negociata,   cu toate informatiile impuse prin art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;
–    sa nu colecteze  TVA;
–    sa inscrie  pe factura mentiunea „neimpozabil in Romania cf. art. 133 alin. (2) din Codul fiscal” sau ” „neimpozabil in Romania cf. art. 44  din Directiva CEE nr. 112/2006”  conform obligatiei de la  articolul 155, alineatul 19,   litera l)    „l) in cazul in care este aplicabila o scutire de taxa, trimiterea la dispozitiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice alta mentiune din care sa rezulte ca livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;”.
–    sa inregistreze factura in evidenta contabila la cursul valutar din data emiterii;
–    sa evidentieze  factura emisa in jurnalul pentru  vanzari la o baza de impozitare in lei determinata prin utilizarea  cursului  valutar in vigoare la data emiterii facturii.
–    sa raporteze operatiunea  prin decontul de TVA la randul 3  denumit „Livrari de bunuri sau prestari de servicii pentru care locul livrarii/locul prestarii este in afara Romaniei (in UE sau in afara UE), precum si livrari   intracomunitare de bunuri, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b) si c) din Codul fiscal, din care: „;
–    sa raporteze operatiunea  prin declaratia recapitulativa cod 390 VIES cu simbolul P.

In concluzie, operatiunea prezentata se incadreaza in categoria prestarilor intracomunitare de servicii care se raporteaza prin declaratia cod 390 VIES.

Conform definitiei de la pct. 13 alin. 7) din Codul fiscal, prestarile intracomunitare de servicii sunt  acele operatiuni pentru care se aplica regula generala de taxare reglementata prin  art. 133 alin. (2), efectuate de persoane impozabile stabilite in Romania in beneficiul unor persoane impozabile nestabilite in Romania, dar stabilite in Comunitate. „Serviciile pentru care se aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, care sunt prestate de prestatori stabiliti in Romania catre beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliti pe teritoriul Comunitatii, se numesc prestari de servicii intracomunitare si se declara in declaratia recapitulativa, conform prevederilor art. 156^4 din Codul fiscal, daca nu beneficiaza de o scutire de taxa.”

Sursa: fiscalitatea.ro si portalcontabilitate.ro

Data aparitiei: 03 iulie 2014

Leave a Reply