Speta: Pregatire profesionala

Speta: Pregatire profesionala

Analizam cazul unui salariat care solicita sa efectueze un curs de perfectionare care se desfasoara in afara programului de lucru (sambata si duminica), doua zile pe saptamana timp de un an, platit de unitate.

Vom stabili in ce masura se poate solicita aprobare pentru zilele in care angajatul a fost la cursul efectuat in timpul zilelor de weekend.

Mentionam ca prin Codul muncii, art. 194, se instituie obligatia angajatorilor de a asigura participarea la programele de formare profesionala pentru toti salariatii, la anumite perioade de timp, cu asigurarea cheltuielilor necesare participarii la programele de formare.

Din textul art. 194 din Codul muncii rezulta ca obligatia mentionata priveste toti angajatorii, indiferent de numarul salariatilor lor. Deosebirea consta in aceea ca in cazul angajatorilor cu mai putini salariati (pana la 20), obligatia respectiva trebuie respectata la un interval mai ridicat (cel putin o data la 3 ani).

Asigurarea participarii la programele de formare profesionala, fiind o obligatie a angajatorilor, toate cheltuielile necesare sunt suportate de acestia.

Potrivit art. 196 din Codul muncii, participarea la formarea profesionala poate avea loc nu numai la initiativa angajatorului, ca o obligatie a sa, (art. 194 din Codul muncii), ci si la initiativa salariatului.

In oricare din cele doua situatii, insa, cele doua parti ale contractului individual de munca trebuie sa ajunga la un acord, materializat intr-un act aditional la acest contract care sa se refere la:

– modalitatea concreta de formare profesionala (in ce consta, forma acesteia);
– durata formarii profesionale;
– drepturile si obligatiile partilor legate de aceasta formare – inclusiv in ceea ce priveste drepturile banesti ale salariatului, finantarea si suportarea cheltuielilor ocazionate de pregatirea respectiva etc.;
– obligatiile salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile de formare profesionala (de a lucra o anumita perioada in beneficiul acelui angajator, in caz contrar de a restitui cheltuielile de scolarizare).

Asadar, salariatul se formeaza profesional iar cheltuielile cu formarea profesionala sunt suportate de angajator in conditiile mentionate in actul aditional la CIM.

Salariatii care participa la cursuri de formare profesionala, nu exercita lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, ci isi exercita dreptul de participare la programe de formare profesionala consacrat de Codul muncii si de OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor.

Astfel, art. 194 din Codul muncii, republicat, instituie obligatia angajatorilor de a asigura participarea la programele de formare profesionala, conform distinctiilor prevazute de acest text.

Acestei obligatii ii corespunde dreptul salariatilor de a avea acces la formare profesionala prevazut de art. 39 alin. (1) lit. g) din acelasi Codul muncii.

Dispozitiile Codului muncii se intregesc cu cele ale OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, conform careia, pe perioada in care participa la programe de formare profesionala finantate de angajatori, salariatii primesc drepturile salariale stabilite conform contractului individual de munca pentru program normal de lucru, iar angajatorul are obligatia de a suporta cheltuielile de deplasare in cazul in care acestea se desfasoara in alta localitate decat cea in care salariatul isi are locul de munca (art. 37).

De asemenea, atunci cand participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau incontractul individual de munca.

Timpul de munca este definit de art. 111 din Codul muncii, republicat, ca fiind orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

Art. 120 din Codul muncii , republicat, defineste munca suplimentara ca fiind munca prestata in afara duratei normale a timpului de lucru, prevazut de art. 112 Codul muncii.

Intr-o alta ordine de idei, salariatul care urmeaza un curs de formare profesionala, nu presteaza munca, nu e obligat sa indeplineasca anumite sarcini de serviciu ci dimpotriva, are dreptul de a i se asigura participarea la cursurile de formare profesionala.

In consecinta, salariatilor li se cuvin drepturile stabilite de Codul muncii pentru munca prestata in weekend numai cand presteaza munca in afara duratei normale a timpului de lucru nu si in situatia in care participa la cursuri de pregatire profesionala.

Sursa: blogulspecialistului.ro

Data aparitiei: 03 februarie 2014

Leave a Reply