Deductibilitatea estimarilor la final de perioada

Cunoastem cu totii principiul independentei exercitiului – acesta ne cere sa recunoastem veniturile si cheltuielile in perioada la care acestea se refera, si nu in perioada in care se emite/ primeste factura.

Cele mai des intalnite situatii sunt cele referitoare la consumul de utilitati, sau prestarea de servicii cu caracter continuu (telefonie, internet, consultanta, etc.). Mai exact, regulile contabile ne cer sa recunoastem aceste cheltuieli aferente lunii decembrie, chiar daca factura o primim ulterior. In practica apar 2 situatii:

– Primim factura (cu data de ianuarie anul urmator) inainte de finalizarea inchiderii anului – in acest caz putem estima exact valorea cheltuielii, deoarece este prezentata pe respectiva factura;

– Nu primim factura in timp util – in acest caz putem alege din mai multe metode, pe cea mai potrivita pentru estimarea cheltuielii –consumul lunii precedente, consumul aceleiasi perioade a anului precedent, estimare in functie de tariful contractual, etc.

Se pune acum problema – sunt aceste cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal? Raspunsul este da – cu conditia dovedirii contractarii cheltuielilor respective. Astfel, justificarea deductibilitatii acestor cheltuieli poate fi sustinuta prin diferite documente, in functie de situatie:

– Cu factura primita in luna urmatoare;

– Pe baza contractului si a procesului-verbal care dovedeste prestarea serviciului;

– Pe baza citirii contoarelor si inregistrarii valorilor in documente justificative, de genul unui proces-verbal.

Mai exista si estimari de provizioane, necesare din punct de vedere contabil, a caror deductibilitate nu este recunoscuta insa de codul fiscal. Aceasta nu inseamna ca aceste cheltuieli nu trebuie recunoscute – este de dorit o delimitare cat mai mare necesitatii recunoasterii unei cheltuieli de tratamentul fiscal al acesteia. Exemple de astfel de estimari:

– Provizioane pentru litigii (in cazul in care este probabil a se pierde un litigiu in viitor);

– Provizioane pentru clienti incerti (politica de provizionare a unor societati mari este de cele mai multe ori mai prudenta decat cea „agreata” de codul fiscal, care recunoaste deductibilitatea doar pentru 30% din creantele mai vechi de 270 zile);

– Provizioane pentru stocuri greu vandabile, sau pentru cele a caror valoare contabila depaseste valoarea lor realizabila neta – nici aceste cheltuieli nu sunt considerate deductibile de codul fiscal.

Sursa: contzilla.ro

Data aparitiei: 10 septembrie 2013