ANAF – analiza de risc fiscal

ANAF – analiza de risc fiscal

Analiza de risc fiscal se face fara stirea contribuabilului. Chiar daca afla, nu are niciun drept de obiectiune privind criteriile care au dus la includerea sa pe lista neagra.

Presedintele ANAF, Sorin Blejnar, a declarat recent ca, dupa prelucrarea declaratiilor de venit, un departament specializat al fiscului va incepe controalele marilor averi ale persoanelor fizice. Declaratiile de venit trebuie depuse cel mai tarziu pe 25 mai, dupa care vor fi declansate procedurile de intocmire a listelor negre privind persoanele cu risc fiscal, care urmeaza sa fie verificate si impozitate cu 16% pentru averea nedeclarata. Acestea nu au niciun drept de obiectiune in ceea ce priveste criteriile folosite pentru selectia lor. Mai mult, analiza de risc se extinde si la soti, rude sau afini pana la gradul al doilea, adica parinti, copii, bunici, nepoti, frati si cumnati

Dupa cum declara Sorin Blejnar la finalul sedintei de guvern din 23 decembrie 2010, cand a fost adoptata baza legala primara a acestor verificari (OUG 116/2010 privind modificarea Codului Fiscal), „avem foarte multe firme sarace in Romania, firme cu datorii si patroni persoane fizice foarte bogati (…) care in decursul ultimilor ani au omis in mod deliberat sa-si inregistreze veniturile pe societate, lucrand la negru, producand evaziune fiscala, sustragandu-se de la plata impozitelor, iar cu acei bani sustrasi din evaziune fiscala si-au construit case, si-au platit excursii de sute de mii de euro, si-au cumparat bijuterii, iahturi, elicoptere sau avioane de lux. Acesti oameni sunt tinta noastra, pe acesti oameni intentionam noi sa-i impozitam in perioada urmatoare, utilizand aceasta metoda de control indirect”.

Criteriile de identificare si selectare a persoanelor cu risc fiscal, care vor intra pe lista neagra a celor care urmeaza sa fie controlati, au fost stabilite ulterior, prin HG 773 din 27 iulie 2011, privind modificarea si completarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate.

Indicatorii riscului de nedeclarare Potrivit HG 773/2011, in scopul definirii caracteristicilor persoanelor fizice cu potential risc de nedeclarare se vor avea in vedere, in principal, urmatorii indicatori fiscali si patrimoniali privind persoanele fizice: a) veniturile declarate de persoana fizica, precum si de platitorii de venit; b) cresterea valorii patrimoniului persoanei fizice; c) cheltuielile personale efectuate; d) fluxurile de trezorerie.

Evaluarea riscurilor pe care persoanele fizice le prezinta din punct de vedere fiscal se realizeaza prin: a) compararea valorii veniturilor declarate cu fluxurile de trezorerie, precum si cu valoarea cresterii patrimoniale si a cheltuielilor personale efectuate; b) evaluarea riscului de nedeclarare. Riscul de nedeclarare reprezinta diferenta dintre veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit, pe de o parte, si, pe de alta parte, situatia fiscala personala; c) stabilirea riscului minim acceptat de administratia fiscala prin verificarea incadrarii diferentelor stabilite in limita prevazuta la art. 1091 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, care prevede ca “diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit este o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei”

Limitele de risc: teorectic clare, practic nu exista La prima vedere, legea prevede niste limite de risc (diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 de lei) si doar la depasirea acestora o persoana poate fi inclusa pe lista neagra pentru a fi supusa controlului efectiv. Insa, avand in vedere criteriile de apreciere a acestui risc, precum si reglementarile referitoare la metodele indirecte de control, lucrurile stau cu totul altfel. Practic poate fi verificat oricine, chiar daca diferenta dintre veniturile declarate si cele nedeclarate nu se incadreaza in aceste limite.

Conform HG 773/2011, la identificarea eventualelor venituri nedeclarate se au in vedere cresterile in patrimoniul persoanei fizice respective, precum si cheltuielile personale. Deci daca a cumparat o casa sau o masina, fiscul are motive sa o includa pe lista neagra, chiar daca nu are date concrete pe care sa se bazeze. Aceasta analiza de risc se face fara stirea contribuabilului. El nu este chemat sa prezinte documente justificative decat dupa inceperea verificarii fiscale propriu-zise.

Chiar daca ulterior fiscul constata ca diferentele dintre veniturile declarate si cele nedeclarate sunt sub limitele prevazute de lege pentru efectuarea controlului, verificarea continua in baza unui alt act normativ, respectiv HG nr. 248 din 17 martie 2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Conform acesteia, la data inceperii verificarii fiscale, organul fiscal va avea o prima discutie cu persoana fizica supusa verificarii.

Aceasta va avea la dispozitie o perioada de 60 de zile de la primirea avizului sa prezinte documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala, explicatii in legatura cu continutul unor documente justificative sau in legatura cu unele situatii de fapt. Daca dupa depunerea acestor documente se constata ca diferentele dintre veniturile declarate si banuielile organului fiscal sunt mult mai mici sau chiar nu exista, controlul continua.

Stabilirea ordinii pe lista In urma evaluarii riscurilor, fiscul va elabora o lista a persoanelor care depasesc riscul minim, dupa care va face si propunerile  pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare, avand in vedere valoarea riscului de nedeclarare, in ordinea descrescatoare a diferentelor intre veniturile estimate si cele declarate, cu conditia ca acestea sa fie mai mici de 50.000 de lei.

Daca din informatiile detinute organul fiscal identifica existenta in lista celor care depasesc riscul minim a unor persoane care au calitatea de sot/sotie, rude sau afini pana la gradul al II-lea inclusiv, elaborarea propunerilor se face concomitent pentru toate aceste persoane. Persoana fizica selectata pentru efectuarea verificarii nu are dreptul sa faca obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

Metode de verificare Metodele indirecte de verificare a situatiei fiscale si identificare a veniturilor nedeclarate ale persoanelor fizice sunt stabilite prin HG nr. 248 din 17 martie 2011. Acestea sunt: a) metoda sursei si cheltuirii fondului; b) metoda fluxurilor de trezorerie; c) metoda patrimoniului.

Metoda sursei si cheltuirii fondului consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in perioada verificata. Orice cheltuiala in exces fata de valoarea declarata a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat. Pentru reconstituirea venitului obtinut atat din surse impozabile, cat si din surse neimpozabile, care este luat in considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au in vedere fluxurile de numerar.

Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel in intregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa. Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanta veniturilor si cheltuielilor efectuate, fiind luate in considerare veniturile, respectiv sumele incasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, cresterile si descresterile nete ale activelor in perioada verificata.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii.

Metoda fluxurilor de trezorerie consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume in/din conturile bancare, precum si a intrarilor si iesirilor de sume in numerar, pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestor miscari cu sursele de venit si utilizarea acestora. Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare si a surselor acestor depuneri.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea disponibilitatilor banesti din conturile bancare si evidentiate in documente sau folosite la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse in conturile bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli in perioada supusa controlului.

Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand cresterea, respectiv descresterea patrimoniului net al acesteia. Metoda patrimoniului consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, dupa ajustarea cu cheltuielile efectuate si veniturile neimpozabile. Se considera ca pentru orice perioada impozabila venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli, inclusiv pentru cresterea patrimoniului net sau pentru scaderea obligatiilor.

Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei. Se vor lua in considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net achizitionarea de active, reducerea de obligatii si cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.

Sursa: finantistii.ro

Data aparitiei: 04 aprilie 2012

Leave a Reply